Ce nu ştii despre interviul de angajare

De-a lungul timpului am fost legat de interviul de angjare. În primul rând, când am ”intrat” pe piaţa muncii, interviul a fost practic ”poarta”. Apoi am mai participat la alte trei interviuri în calitate de aspirant la un job mai bun. Am avut de asemenea ocazia să particip la peste o sută de interviuri în calitate de intervievator pentru 3 poziţii diferite dar şi să pregătesc oameni pentru interviuri. Din cei peste 100 de oameni cu care am lucrat, toţi îşi doreau “ceva mai bun” şi veneau adesea să stăm de vorbă despre ceea ce ar putea face pentru a-şi creşte şansele de reuşită. Domeniul a început să mă pasioneze din ce în ce mai mult şi am inceput să studiez “interviul” atât din perspectiva candidatului dar şi din perspectiva angajatorului.

Poate suna dezamăgitor pentru mulţi dar prima concluzie la care am ajuns a fost că nu există o reţetă a succesului. Ştiţi cărţile acelea cu titluri pompoase gen “10 reguli de urmat la un interviu”? (a se citi “cărţile comerciale, scrise de neprofesionişti”) Uitaţi de ele! Sau citiţi-le pentru cultura voastră generală. Nu spun ca nu e important să ne îmbrăcăm îngrijit, dar nu haina face pe om. E bine să zâmbim atunci când intrăm pe uşă sau să ne repetăm în gând “pot să fac asta” dar acestea sunt doar detalii.

Experienţa m-a învăţat că sunt alte lucruri care contează cu adevarat la un interviu. Dar nu voi înşira liste. Mă voi referi la principalele greşeli pe care le fac majoritatea candidaţilor fără a avea pretenţia că lista se limitează doar la acestea:

1. Aplică pentru orice

Acest lucru se întamplă în principal din două motive. În primul rând din nevoia de a avea o sursă de venit iar în al doilea rând pentru că respectivul candidat nu ştie ce îşi doreşte cu adevarăt. În ambele cazuri nu veţi face altceva decât să “îngroşaţi” rândurile celor respinşi.

Este foarte important să ştii ce poţi să faci şi să te concentrezi doar asupra acelor domenii. Bineînţeles că nu e aşa uşor. Deşi în calitate de consilier nu sunt de acord cu categorisirile, experienţa mi-a demonstrat că oamenii se împart în trei categorii. Unii care cred că le ştiu pe toate, alţii care cred că nu sunt în stare de nimic şi ceilalţi. Dar nu e vorba de ce crezi. O analiză a abilităţilor tale, testele de aptitudini, introspecţia te pot ajuta să te descoperi. Dar poţi fi subiectiv. Dacă găseşti pe cineva care să te ajute, practic te ajuţi pe tine însuţi. Dacă acea persoana mai e şi calificată, cu atât mai bine.

Acum, apropo de ”ce vrei” situaţia pare a fi simplă. În aparenţă toţi vrem aceleaşi lucruri: bani, beneficii, program flexibil, mediu de lucru motivant şi lista poate continua. Diferenţa este că nu toţi le vrem în aceeaşi ordine sau în acelaşi dozaj. A şti ce vrei este mai important decat a şti ce poţi. Sunt oameni care au ţinte şi ţeluri precise. Dar sunt şi persoane care încă sunt în proces de căutare. Acestora le-ar fi mult mai uşor dacă ar cere ajutorul unei persoane cu experienţă. Nu spun neapărat că trebuie să fie consilier (pentru a nu fi acuzat de reclamă mascată) dar în mod cert trebuie sa fie cineva calificat.

Acum că ştii ce vrei şi ce poţi nu-ţi rămâne decât să cauţi ce ţi se potriveşte. Dar cu cât vrei mai mult, cu atât trebuie să poţi mai mult.

2. Pleacă de la premisa că interviul începe atunci când intră pe uşă

Pentru angajator interviul este doar o etapă a procesului de selecţie. El caută o persoană care să deţină anumite competenţe. Practic, tot procesul de selecţie va fi orientat pe sondarea acelor competenţe. Unele sunt menţionate explicit în anunţul de recrutare (de exemplu: cunoştinţe solide de limba engleză) dar marea majoritate nu. Pentru a-ţi creşte şansele de succes încearcă să afli cat mai multe dintre aceste competenţe. Metodele sunt variate. Dar în fond totul se rezumă la fişa postului (document care cuprinde rolul, responsabilităţile şi competenţele necesare acelui post). După ce ai aflat ce vrei şi ce poţi e bine să compari cu ce se aşteaptă de la tine. Poţi discuta despre asta cu un consilier în carieră şi puteţi face chiar simulări de interviuri. E cel mai în măsură să te ajute să îţi faci o părere obiectivă despre tine.

3. Nu ştiu mare lucru despre job-ul respectiv

Am întâlnit destui candidaţi care veniseră la interviu crezând că au aplicat pentru alt post. Nu e o regulă dar se întamplă des. Faptul că vă pregatiţi dinainte vă ajută sa faceţi o impresie bună. Ca intervievator, dacă eram nevoit să aleg între două persoane cu abilităţi asemănătoare criteriul important era interesul pe care îl manifestaseră anterior pentru job. În plus, cu cât ştiţi mai multe despre postul respectiv, cu atât mai puţine întrebări vă vor lua prin surprindere.

4. Nu au o motivaţie precisă pentru acel job

Întrebarea “de ce ai aplicat pentru acest post?” este probabil una generală dar, în opinia mea şi una dintre cele mai importante. Am auzit sute de răspunsuri dar puţine au fost cele care m-au mulţumit. Dacă nu ştii cu adevarat ce vrei, nu poţi minţi intervievatorul cu un răspuns pregătit anterior. Sau poate că poţi. Dar în final tot tu vei fi cel înşelat (când vei constata că job-ul respectiv nu ţi se potriveşte). Nu uitaţi că nu discutăm despre cum să obţii un loc de muncă ci despre cum să îl obţii pe cel potrivit. Nu vă voi da răspunsuri, nu voi oferi reţete. Dar dacă nu aveţi o motivaţie intrinsecă (internă) pentru acel job, mai bine nu mai aplicaţi.

5. Nu pun accent şi pe celelalte probe

Rareori procesul de selecţie pentru un post constă doar în interviu. El se centrează în principal pe a afla “ce vrei”. Dar mai sunt şi probe care sondează “ce poţi”. Mulţi le ignoră şi părăsesc procesul după selecţia de CV-uri. Sintagma “dacă vrei, poţi” este greşit înţeleasă de mulţi dintre noi. Voinţa nu poate compensa lipsuri dar, în timp, te poate ajuta să le elimini.

6. Încearcă să îşi ascundă punctele slabe şi să îşi exagereze calităţile

De-a lungul timpului am intervievat o mulţime de “oameni perfecţi”. Dar culmea, de cele mai multe ori, “alesul” nu era dintre aceştia. Interviul este la fel ca un proces de vânzare. Angajatorul încearcă să vândă job-ul perfect, candidatul să vândă omul perfect. Cu cât mai lipsite de etică sunt cele două procese de vânzare, cu atât mai mari vor fi dezamăgirile după aceea. Ştiu din experienţă că nu exista job-ul perfect. Presupunând că ar exista omul perfect, de ce ar avea acesta nevoie de un job imperfect? Să fim realişti. Nu există oameni fară defecte. Ci oameni care doar le ascund sau nu le conştientizează. Pentru prima categorie, sfatul meu e sa fie sinceri. Celor din a doua categorie le sugerez o analiză atentă. Partea bună este că angajatorul nu caută omul perfect ci omul perfectibil.

7. Incearcă să convingă intervievatorul că el e cel mai potrivit pentru acel job

De ce ar fi asta o greşeală? Nu toţi candidaţii fac acelaşi lucru? Ba da. Tocmai aici e problema. Pentru niciun job nu există persoana perfectă. Indiferent de experienţa şi abilităţile tale, tot va mai fi ceva de învăţat. Chiar dacă ai lucrat pe acelaşi post într-o altă firmă un numar suficient de ani, tot va trebui să te adaptezi noii culturi organizaţionale. Dacă nu arăt că sunt cel mai potrivit, atunci ce să arăt? Bună întrebare! Nu arăta că eşti perfect, arată că eşti perfectibil. Nu postul se va adapta la tine ci tu va trebui să te adaptezi la el. Dacă înţelegi asta şi îl determini şi pe angajator să o facă atunci eşti aproape admis.

Sunt conştient că nu am oferit toate răspunsurile pe care le aşteptaţi. Ba mai mult, cu siguranţă am starnit şi întrebări suplimentare. Acesta era şi interesul meu! Pe cei care doresc să afle mai multe îi invit să posteze întrebările lor. Vă promit ca voi raspunde în cel mai scurt timp.

Liviu Drăghici